În cazul în care o societate stabilită într-un alt stat membru al Uniunii Europene comercializează în România produse ambalate sau echipamente electrice și electronice, identificarea operatorului căruia îi revin obligațiile de mediu depinde în mod esențial de modelul de vânzare utilizat.
Responsabilitatea poate reveni furnizorului străin, distribuitorului din România sau cumpărătorului român, în funcție de:
- natura produselor;
- calitatea cumpărătorului;
- scopul achiziției;
- caracterul direct sau indirect al vânzării;
- utilizarea sau nu a mijloacelor de comunicare la distanță.
Regulile aplicabile ambalajelor nu sunt identice cu cele privind deșeurile de echipamente electrice și electronice – DEEE. Din acest motiv, cele două categorii de obligații trebuie analizate separat.
1. Obligațiile privind ambalajele și deșeurile de ambalaje
Cadrul legislativ relevant
Principalele acte normative naționale aplicabile sunt:
- Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje;
- O.U.G. nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor;
- O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu;
- Ordinul nr. 794/2012 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje;
- Ordinul nr. 1.362/2018 privind autorizarea organizațiilor care implementează obligațiile privind răspunderea extinsă a producătorului;
- O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului.
La nivel european, Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje – cunoscut sub denumirea de PPWR – introduce un cadru armonizat și modifică inclusiv regulile aplicabile vânzărilor transfrontaliere directe.
Cine este responsabil potrivit legislației naționale?
Potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 249/2015, obligațiile revin:
- operatorului economic care introduce pe piața națională produse ambalate;
- operatorului economic care importă sau achiziționează intracomunitar produse ambalate pentru utilizare sau consum propriu.
Prin urmare, în regimul național:
- dacă produsele sunt vândute unui distribuitor român care le achiziționează dintr-un alt stat membru pentru revânzare, obligațiile privind ambalajele revin, în principiu, distribuitorului român;
- dacă produsele sunt vândute unei persoane juridice din România pentru utilizare proprie, obligațiile revin cumpărătorului român care efectuează achiziția intracomunitară;
- dacă produsele sunt vândute direct unei persoane fizice din România, actuala legislație națională nu stabilește în mod suficient de clar că obligațiile revin furnizorului străin, întrucât persoana fizică nu este operator economic.
Ordinul nr. 794/2012 prevede expres că achizițiile intracomunitare de ambalaje și produse ambalate sunt asimilate importurilor în scopul raportării.
Modificările introduse de PPWR
PPWR reglementează expres situația producătorului stabilit într-un stat membru care pune pentru prima dată la dispoziția utilizatorilor finali dintr-un alt stat membru ambalaje sau produse ambalate.
Noțiunea de „utilizator final” include atât consumatorii, cât și utilizatorii profesionali care achiziționează produsele pentru utilizare proprie, iar nu pentru revânzare.
În consecință:
- în cazul vânzării directe către un consumator sau un utilizator profesional din România, furnizorul stabilit în alt stat membru poate avea calitatea de producător în sensul PPWR;
- în cazul vânzării către un distribuitor român care revinde produsele, responsabilitatea trebuie stabilită potrivit definițiilor și regulilor aplicabile lanțului de aprovizionare, distribuitorul român rămânând, de regulă, operatorul care pune pentru prima dată produsele la dispoziție pe piața din România.
Această distincție este importantă deoarece, în cazul vânzărilor directe către utilizatori finali, furnizorul străin poate deveni titularul obligațiilor de înregistrare și de răspundere extinsă a producătorului în România.
Înregistrarea la Administrația Fondului pentru Mediu
În sistemul național reglementat prin Legea nr. 249/2015, operatorul român căruia îi revin obligațiile trebuie să se înregistreze la Administrația Fondului pentru Mediu – AFM.
Potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 249/2015, luarea în evidență se realizează prin depunerea primei declarații la Fondul pentru mediu. AFM publică lista operatorilor economici înregistrați.
Actualul sistem național nu prevede atribuirea unui număr distinct de înregistrare pentru ambalaje care să fie comunicat în mod obligatoriu în cadrul lanțului comercial.
PPWR impune însă statelor membre să instituie registre ale producătorilor. Un producător nu va putea pune pentru prima dată la dispoziție ambalaje într-un stat membru dacă nu este înregistrat în acel stat, direct sau prin reprezentantul său autorizat. În urma înregistrării, producătorului îi va fi atribuit un număr de înregistrare.
Aplicarea efectivă a acestor obligații în România depinde și de adoptarea procedurilor naționale necesare funcționării registrului și sistemului de înregistrare.
Îndeplinirea obligațiilor individual sau printr-o organizație OIREP
Potrivit art. 16 alin. (5) și (7) din Legea nr. 249/2015, obligațiile privind răspunderea extinsă a producătorului pot fi îndeplinite:
- individual, numai pentru categoriile expres prevăzute de lege;
- prin intermediul unei organizații autorizate care implementează obligațiile privind răspunderea extinsă a producătorului – OIREP.
Îndeplinirea individuală este permisă, în condițiile legii, pentru:
- ambalajele primare reutilizabile;
- ambalajele primare incluse într-un sistem propriu de returnare;
- ambalajele secundare și ambalajele pentru transport preluate de la distribuitorii produselor operatorului;
- ambalajele importate sau achiziționate dintr-un alt stat membru pentru utilizare ori consum propriu.
Pentru celelalte categorii de ambalaje, obligațiile trebuie îndeplinite prin intermediul unei organizații OIREP.
Astfel, o persoană juridică română care achiziționează produse ambalate pentru utilizare proprie poate îndeplini obligațiile individual sau printr-o organizație OIREP, în funcție de natura ambalajelor și de condițiile legale aplicabile. Distribuitorii care introduc produse ambalate pe piața națională recurg, de regulă, la o organizație OIREP.
Reprezentantul autorizat
Legea nr. 249/2015 nu reglementează în prezent un mecanism general de desemnare a reprezentantului autorizat de către un producător de ambalaje stabilit într-un alt stat membru.
PPWR prevede însă că producătorii care se încadrează în categoriile relevante pentru vânzările transfrontaliere trebuie să desemneze, prin mandat scris, un reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorului în fiecare stat membru în care pun pentru prima dată la dispoziție ambalaje sau produse ambalate, altul decât statul în care sunt stabiliți.
În cazul vânzărilor directe către utilizatori finali din România, desemnarea unui reprezentant autorizat stabilit în România poate deveni obligatorie. Procedura concretă va trebui stabilită prin reglementările naționale de aplicare.
Etichetarea ambalajelor
Legea nr. 249/2015 nu impune, ca regulă generală, aplicarea unui cod de identificare a materialului pe toate ambalajele.
Dacă operatorul optează pentru marcarea ambalajului în vederea identificării materialului, trebuie utilizat sistemul prevăzut în anexa nr. 3 la Legea nr. 249/2015. Marcajul trebuie aplicat direct pe ambalaj sau pe etichetă și trebuie să fie vizibil, lizibil și durabil.
PPWR introduce etichete armonizate la nivelul Uniunii Europene privind compoziția materialelor, precum și marcaje specifice pentru ambalajele reutilizabile și alte categorii relevante. Aceste cerințe devin aplicabile potrivit termenelor tranzitorii și actelor de punere în aplicare prevăzute de regulament.
Reciclabilitatea, conținutul reciclat și reducerea ambalajelor
Legea nr. 249/2015 impune deja, între altele:
- limitarea volumului și greutății ambalajelor la minimum necesar;
- proiectarea ambalajelor astfel încât să permită reutilizarea, reciclarea sau alte forme de valorificare;
- respectarea limitelor privind anumite metale grele;
- păstrarea evidențelor cantitative în funcție de material și tipul ambalajului;
- îndeplinirea obiectivelor de reciclare și valorificare prevăzute în anexa nr. 5.
PPWR introduce cerințe mai detaliate privind reciclabilitatea, conținutul de material reciclat din ambalajele din plastic și reducerea cantității de ambalaje. O parte importantă a acestor obligații va deveni aplicabilă etapizat, în special începând cu anul 2030.
Raportarea și obligațiile financiare
Potrivit Ordinului nr. 794/2012:
- operatorii care își îndeplinesc individual obligațiile trebuie să raporteze anual datele privind ambalajele și deșeurile de ambalaje;
- operatorii care transferă numai o parte dintre obligații trebuie să raporteze cantitățile pentru care răspunderea nu a fost transferată;
- operatorii care își transferă obligațiile trebuie să furnizeze organizației OIREP informațiile necesare raportării;
- raportarea anuală reglementată de ordin trebuie efectuată până la 25 februarie pentru anul precedent;
- achizițiile intracomunitare sunt tratate ca importuri.
Operatorul responsabil trebuie să păstreze evidențe cantitative și să depună declarațiile aplicabile la Fondul pentru mediu. Potrivit procedurilor AFM, declarațiile se depun, de regulă, lunar, până la data de 25 a lunii următoare, fiind urmate de regularizarea anuală a obligațiilor privind reciclarea și valorificarea.
Dacă obiectivele legale nu sunt îndeplinite, O.U.G. nr. 196/2005 prevede o contribuție de 2 lei/kg pentru diferența dintre cantitățile corespunzătoare obiectivelor și cantitățile efectiv valorificate sau reciclate, potrivit regulilor de calcul prevăzute de lege.
În cazul transferării responsabilității către o organizație OIREP, operatorul datorează și tarifele contractuale percepute de aceasta.
2. Obligațiile privind echipamentele electrice și electronice și DEEE
Domeniul de aplicare
O.U.G. nr. 5/2015 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice se aplică echipamentelor care depind de curenți electrici sau câmpuri electromagnetice pentru a funcționa corespunzător.
Încadrarea trebuie analizată separat pentru fiecare produs, în funcție de caracteristicile sale tehnice, funcția îndeplinită și dimensiuni. Denumirea comercială a produsului nu este suficientă pentru stabilirea încadrării în domeniul de aplicare al reglementării.
Cine are calitatea de producător?
Potrivit anexei nr. 5 la O.U.G. nr. 5/2015, pot avea calitatea de producător:
- operatorul stabilit în România care introduce în mod profesional pe piața românească echipamente provenite dintr-un alt stat membru;
- operatorul stabilit într-un alt stat membru care vinde echipamente prin mijloace de comunicare la distanță direct către gospodării particulare sau utilizatori profesionali din România.
În consecință:
- dacă echipamentele sunt vândute unui distribuitor român pentru revânzare, distribuitorul român are, de regulă, calitatea de producător;
- dacă furnizorul străin efectuează vânzări directe la distanță către consumatori sau utilizatori profesionali din România, furnizorul străin are calitatea de producător;
- persoana juridică română care achiziționează echipamente exclusiv pentru utilizare proprie, fără a le revinde, nu dobândește numai din acest motiv calitatea de producător.
Potrivit art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 5/2015, persoana juridică română care achiziționează echipamente pentru utilizare proprie are totuși obligația:
- de a ține evidența echipamentelor;
- de a preda deșeurile rezultate numai operatorilor autorizați pentru colectare sau tratare;
- de a finanța costurile aferente gestionării acestor deșeuri, în condițiile legii.
Înregistrarea în Registrul național al producătorilor de EEE
Potrivit art. 38 din O.U.G. nr. 5/2015, producătorii trebuie să se înregistreze în Registrul național al producătorilor de echipamente electrice și electronice înainte de introducerea echipamentelor pe piața națională.
Producătorul primește un număr de înregistrare, pe care trebuie să îl comunice tuturor rețelelor comerciale prin care sunt vândute echipamentele.
Astfel:
- furnizorul străin care efectuează vânzări directe la distanță către utilizatori din România trebuie să se înregistreze;
- dacă echipamentele sunt achiziționate pentru revânzare de un distribuitor român, obligația de înregistrare revine, în principiu, distribuitorului;
- cumpărătorul român care achiziționează echipamente exclusiv pentru utilizare proprie nu trebuie să se înregistreze ca producător doar în considerarea acestei achiziții.
Reprezentantul autorizat
Art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 5/2015 prevede că producătorul stabilit într-un alt stat membru are dreptul să desemneze un reprezentant autorizat stabilit în România pentru îndeplinirea obligațiilor legale.
Deși textul reglementează desemnarea ca drept, iar nu în mod expres ca obligație, numirea unui reprezentant autorizat reprezintă mecanismul practic prin care un producător străin își poate îndeplini obligațiile de înregistrare, raportare și răspundere extinsă în România.
Dacă reprezentantul autorizat nu este chiar organizația colectivă, acesta trebuie să constituie o garanție inițială în cuantum de 100.000 lei în favoarea AFM. Administrația Fondului pentru Mediu poate solicita majorarea garanției.
Îndeplinirea obligațiilor individual sau printr-o organizație colectivă
Potrivit art. 25 alin. (6) din O.U.G. nr. 5/2015, producătorul își poate îndeplini obligațiile:
- individual, în baza unui plan de operare aprobat;
- prin transferarea responsabilității, în temeiul unui contract, către o organizație colectivă autorizată.
Aderarea la o organizație colectivă nu este obligatorie în toate situațiile, însă reprezintă mecanismul utilizat cel mai frecvent în practică.
Potrivit art. 29 din O.U.G. nr. 5/2015, fiecare producător trebuie să constituie și o garanție financiară pentru gestionarea viitoare a DEEE. Garanția poate consta în:
- scrisoare de garanție bancară;
- poliță de asigurare de garanție pentru reciclare;
- aderarea la o organizație colectivă.
Vânzările B2B, B2C și comerțul electronic
Obligațiile de înregistrare și de răspundere extinsă se aplică atât echipamentelor destinate gospodăriilor particulare, cât și celor destinate utilizatorilor profesionali.
Vânzarea directă, online sau prin alte mijloace de comunicare la distanță, de către un furnizor dintr-un alt stat membru către consumatori ori utilizatori profesionali din România îi conferă furnizorului calitatea de producător.
Diferențele principale dintre vânzările B2B și B2C privesc finanțarea gestionării deșeurilor.
Potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 5/2015:
- în cazul DEEE provenite de la alți utilizatori decât gospodăriile particulare și generate de produse introduse pe piață după 31 decembrie 2006, costurile colectării, tratării, valorificării și eliminării sunt finanțate de producător;
- pentru anumite DEEE istorice, costurile pot reveni utilizatorului profesional;
- producătorul și utilizatorul profesional pot conveni și alte modalități de finanțare.
Marcarea echipamentelor și informarea utilizatorilor
Echipamentele electrice și electronice introduse pe piața din România trebuie să poarte:
- simbolul pubelei cu roți barate cu o cruce, prevăzut în anexa nr. 10 la O.U.G. nr. 5/2015;
- un marcaj care permite identificarea producătorului;
- un marcaj din care să rezulte că echipamentul a fost introdus pe piață după 31 decembrie 2006, în conformitate cu standardul EN 50419.
Marcajele trebuie să fie vizibile, lizibile și durabile.
Dacă, din cauza dimensiunii sau funcției produsului, simbolul pubelei barate nu poate fi aplicat direct pe echipament, acesta trebuie aplicat pe ambalaj, pe instrucțiunile de utilizare și pe certificatul de garanție.
Utilizatorii trebuie informați cu privire la:
- obligația colectării separate a DEEE;
- sistemele disponibile de returnare și colectare;
- rolul utilizatorilor în reutilizarea, reciclarea și valorificarea deșeurilor;
- efectele potențiale ale substanțelor periculoase;
- semnificația simbolului pubelei cu roți barate.
Producătorii și distribuitorii trebuie, de asemenea, să evidențieze separat costurile colectării, tratării și eliminării în condiții de protecție a mediului, atunci când oferă spre vânzare echipamente electrice și electronice.
Colectarea și tratarea DEEE
Distribuitorii trebuie să asigure preluarea gratuită în sistem „unul la unu” atunci când furnizează un produs nou echivalent.
Producătorii sau organizațiile colective trebuie:
- să finanțeze colectarea și tratarea DEEE;
- să preia deșeurile colectate separat;
- să îndeplinească obiectivele legale de colectare și valorificare;
- să se asigure că deșeurile sunt predate operatorilor autorizați pentru tratare.
Raportarea și obligațiile financiare
Producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să raporteze cantitățile și categoriile de echipamente introduse pe piața din România, precum și cantitățile de DEEE gestionate, potrivit art. 38 din O.U.G. nr. 5/2015 și procedurilor aplicabile.
Obligațiile pot include:
- raportarea către Registrul național al producătorilor de EEE;
- păstrarea evidențelor cantitative;
- raportarea către AFM;
- raportarea către organizația colectivă, dacă este utilizat un sistem colectiv;
- plata tarifelor contractuale către organizația colectivă;
- constituirea garanției financiare prevăzute de lege.
O.U.G. nr. 196/2005 prevede și contribuții la Fondul pentru mediu în cazul neîndeplinirii obiectivelor legale de colectare. Contribuția aplicabilă este, în principiu, de 4 lei/kg pentru diferența neacoperită, cu respectarea regulilor legale de calcul.
3. Cum se repartizează obligațiile în funcție de modelul de vânzare?
| Modelul de vânzare | Ambalaje – regimul național | Ambalaje – PPWR | EEE și DEEE |
|---|---|---|---|
| Vânzare către un distribuitor român pentru revânzare | Distribuitorul român este, în principiu, operatorul responsabil | Distribuitorul român rămâne, de regulă, operatorul care pune pentru prima dată produsele la dispoziție pe piața din România | Distribuitorul român are, de regulă, calitatea de producător |
| Vânzare directă către o persoană juridică română pentru utilizare proprie | Cumpărătorul român este responsabil pentru ambalaje, întrucât efectuează o achiziție intracomunitară pentru utilizare proprie | Furnizorul străin poate avea calitatea de producător atunci când vinde direct utilizatorului final din România | În cazul unei vânzări directe la distanță, furnizorul străin este producător; cumpărătorul are obligațiile specifice prevăzute de art. 39 din O.U.G. nr. 5/2015 |
| Vânzare directă către un consumator din România | Legea nr. 249/2015 nu repartizează suficient de clar obligațiile furnizorului străin | Furnizorul străin are calitatea de producător și intră sub incidența obligațiilor române de înregistrare și răspundere extinsă | Furnizorul străin are calitatea de producător și trebuie să se înregistreze în România |
4. Principalele diferențe dintre obligațiile privind ambalajele și cele privind DEEE
| Obligație | Ambalaje | EEE și DEEE |
|---|---|---|
| Vânzare către un distribuitor român | Responsabilitatea revine, în principiu, distribuitorului care efectuează achiziția intracomunitară și introduce produsele ambalate pe piață | Distribuitorul român are, de regulă, calitatea de producător dacă achiziționează echipamentele pentru revânzare |
| Vânzare directă către un utilizator profesional | În regimul național, cumpărătorul român este responsabil pentru achiziția destinată utilizării proprii; PPWR poate transfera responsabilitatea către furnizorul străin | Furnizorul străin este producător dacă vânzarea este realizată direct prin mijloace de comunicare la distanță |
| Vânzare directă către un consumator | Regimul național nu stabilește suficient de clar răspunderea furnizorului străin; PPWR reglementează expres această situație | Furnizorul străin este producător și trebuie să respecte obligațiile de înregistrare și răspundere extinsă |
| Număr de înregistrare | Sistemul național nu prevede un număr distinct care să fie comunicat în lanțul comercial; PPWR introduce un asemenea număr | Producătorul primește un număr de înregistrare care trebuie comunicat rețelelor comerciale |
| Organizație de răspundere extinsă | OIREP este obligatorie, cu excepția situațiilor limitative în care legea permite îndeplinirea individuală | Producătorul poate utiliza un sistem individual aprobat sau poate transfera responsabilitatea unei organizații colective |
| Reprezentant autorizat | Nu este reglementat în mod general de Legea nr. 249/2015; este prevăzut de PPWR pentru anumite vânzări transfrontaliere | Poate fi desemnat potrivit O.U.G. nr. 5/2015 și reprezintă mecanismul practic de conformare pentru producătorul străin |
| Marcaje obligatorii | Codul materialului nu este obligatoriu în toate cazurile; PPWR introduce etichete armonizate | Sunt obligatorii simbolul pubelei barate, identificarea producătorului și marcajul referitor la data introducerii pe piață |
| Contribuție pentru obiective neîndeplinite | În principiu, 2 lei/kg pentru diferența neacoperită | În principiu, 4 lei/kg pentru diferența neacoperită |
| Sancțiuni | Amenzi care pot ajunge la 50.000 lei, în funcție de abatere | Amenzi care pot ajunge la 50.000 lei; lipsa înregistrării poate atrage și suspendarea activității relevante până la conformare |
Concluzie
În cazul vânzărilor transfrontaliere, nu există un răspuns unic cu privire la persoana căreia îi revin obligațiile privind ambalajele și DEEE.
În regimul național al ambalajelor, responsabilitatea revine, de regulă, operatorului român care efectuează achiziția intracomunitară, inclusiv atunci când produsele sunt cumpărate pentru utilizare proprie. PPWR extinde însă obligațiile furnizorului stabilit într-un alt stat membru atunci când acesta vinde direct utilizatorilor finali din România.
Regimul DEEE este diferit: furnizorul străin are calitatea de producător atunci când vinde echipamente electrice și electronice direct, prin mijloace de comunicare la distanță, către consumatori sau utilizatori profesionali din România. În schimb, dacă produsele sunt achiziționate pentru revânzare de un distribuitor român, acesta din urmă este, de regulă, producătorul responsabil.
Înaintea începerii vânzărilor în România, este necesară analizarea distinctă a fiecărui canal comercial și a fiecărei categorii de produse. O structură de vânzare aparent similară poate conduce la obligații diferite de înregistrare, raportare, reprezentare și finanțare, în funcție de regimul juridic aplicabil.
Despre Autor
Andra Badiu este un avocat specializat în dreptul civil și comercial, cu experiență vastă în consilierea juridică și reprezentarea clienților în fața instanțelor.